cătină
/kə'ti.nə/Etimologie
Din latină catănum („plantă asemănătoare cu drobul”), cuvânt documentat în Spania în secolul VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influența lui catena, confer macedoromână cătiră („șira spinării”). În orice caz, nu este probabilă derivarea propusă de DAR, din latină catena, și cu atât mai puțin originea anterioară indoeuropeană, cum presupune Lahovary 322.
Definiții
- (bot.) numele a două specii de arbuști spinoși:
- (Tamarix ramosissima) cătină roșie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă.
- (Hippophaë rhamnoides) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cătină | cătini |
| genitiv-dativ | cătinii | cătinilor |
| vocativ | cătină | cătinilor |
| articulat | cătina | cătinile |
Sinonime: Tamarix ramosissima: (bot.) cătină roșie, tamariscă, Hippophaë rhamnoides: (bot.) cătină albă