cătănuță
/kə.tə'nu.ʦə/Etimologie
Din cătană + sufixul -uță.
Definiții
- (reg.) cătăniță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cătănuță | cătănuțe |
| genitiv-dativ | cătănuței | cătănuțelor |
| vocativ | cătănuță | cătănuțelor |
| articulat | cătănuța | cătănuțele |
Din cătană + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cătănuță | cătănuțe |
| genitiv-dativ | cătănuței | cătănuțelor |
| vocativ | cătănuță | cătănuțelor |
| articulat | cătănuța | cătănuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică