cărucer
/kə.ru'ʧer/Etimologie
Din căruță + sufixul -ar.
Definiții
- (reg.) căruțaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărucer | căruceri |
| genitiv-dativ | cărucerului | cărucerilor |
| vocativ | cărucerule | cărucerilor |
| articulat | cărucerul | cărucerii |
Din căruță + sufixul -ar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărucer | căruceri |
| genitiv-dativ | cărucerului | cărucerilor |
| vocativ | cărucerule | cărucerilor |
| articulat | cărucerul | cărucerii |
Din cărucer.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică