căruț
/kə'ruʦ/Etimologie
Din car + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui car; cărucean.
- cărucior.
- parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căruț | căruțuri |
| genitiv-dativ | căruțului | căruțurilor |
| vocativ | căruțule | căruțurilor |
| articulat | căruțul | căruțurile |