căruțaș
/kə.ruˈʦaʃ/Etimologie
Din căruță + sufixul -aș.
Definiții
- persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căruțaș | căruțași |
| genitiv-dativ | căruțașului | căruțașilor |
| vocativ | căruțașule | căruțașilor |
| articulat | căruțașul | căruțașii |