căruțărie
/kə.ru.ʦə'ri.e/Etimologie
Din căruță + sufixul -ărie.
Definiții
- meșteșugul de a face căruțe.
- atelier unde se construiesc căruțe.
- (colectiv) unelte de căruțaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căruțărie | — |
| genitiv-dativ | căruțăriei | — |
| vocativ | căruțărie | — |
| articulat | căruțăria | — |