cărticea
/kər.tiˈʧe̯a/Etimologie
Din carte + sufixul -icea, -icică.
Definiții
- diminutiv al lui carte; cărțișoară, cărțulie.
- pachețel cu foițe de țigară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărticea | cărticele |
| genitiv-dativ | cărticelei | cărticelelor |
| vocativ | cărticea | cărticelelor |
| articulat | cărticeaua | cărticelele |