cărpiniță
/kər'pi.ni.ʦə/Etimologie
Din carpen + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Carpinus orientalis) arbore scund cu scoarță netedă, cenușie, cu frunze ovale, mici, dințate si cu flori în amenți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărpiniță | cărpinițe |
| genitiv-dativ | cărpiniței | cărpinițelor |
| vocativ | cărpiniță | cărpinițelor |
| articulat | cărpinița | cărpinițele |
Sinonime: (bot.) (Ban. și Olt.) sfineac