cărniță
/kər'ni.ʦə/Etimologie
Din carne + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărniță | cărnițe |
| genitiv-dativ | cărniței | cărnițelor |
| vocativ | cărniță | cărnițelor |
| articulat | cărnița | cărnițele |