cărăuși
/kə.rə.uˈʃi/Etimologie
Din cărăuș.
Definiții
- (v.intranz.) a face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cărăușea | cărăușeau |
Din cărăuș.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cărăușea | cărăușeau |
Din a căra + sufixul -uș.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărăuș | cărăuși |
| genitiv-dativ | cărăușului | cărăușilor |
| vocativ | cărăușule | cărăușilor |
| articulat | cărăușul | cărăușii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică