cărătură
/kə.rə'tu.rə/Etimologie
Din a căra + sufixul -ătură.
Definiții
- acțiunea de a căra; transport.
- (concr.) cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărătură | cărături |
| genitiv-dativ | cărăturii | cărăturilor |
| vocativ | cărătură | cărăturilor |
| articulat | cărătura | cărăturile |