cărăruie
/kə.rəˈru.je/Etimologie
Din cărare + sufixul -uie.
Definiții
- diminutiv al lui cărare; cărărușă, cărăruică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărăruie | cărărui |
| genitiv-dativ | cărăruii | cărăruilor |
| vocativ | cărăruie | cărăruilor |
| articulat | cărăruia | cărăruile |