cărăruică
/kə.rəˈruj.kə/Etimologie
Din cărare + sufixul -uică.
Definiții
- cărăruie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărăruică | cărăruici |
| genitiv-dativ | cărăruicii | cărăruicilor |
| vocativ | cărăruică | cărăruicilor |
| articulat | cărăruica | cărăruicile |