cărărușă
/kə.rə'ru.ʃə/Etimologie
Din cărare + sufixul -ușă.
Definiții
- cărăruie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărărușă | cărărușe |
| genitiv-dativ | cărărușei | cărărușelor |
| vocativ | cărărușă | cărărușelor |
| articulat | cărărușa | cărărușele |
Din cărare + sufixul -ușă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărărușă | cărărușe |
| genitiv-dativ | cărărușei | cărărușelor |
| vocativ | cărărușă | cărărușelor |
| articulat | cărărușa | cărărușele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică