căpitănie
/kə.pi.təˈni.e/Etimologie
Din căpitan + sufixul -ie.
Definiții
- (urmat de determinarea „portului”) autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port.
- clădire în care este instalată administrația unui port.
- (înv.) detașament condus de un căpitan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căpitănie | căpitănii |
| genitiv-dativ | căpităniei | căpităniilor |
| vocativ | căpitănie | căpităniilor |
| articulat | căpitănia | căpităniile |