căpetenie
/kə.peˈte.ni.e/Etimologie
Din cap + sufixul -enie.
Definiții
- persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căpetenie | căpetenii |
| genitiv-dativ | căpeteniei | căpeteniilor |
| vocativ | căpetenie | căpeteniilor |
| articulat | căpetenia | căpeteniile |