căpău
/kəˈpəw/Etimologie
Din maghiară kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pluralul s-a format un nou singular (confer Byck-Graur 22).
Definiții
- (reg.) copoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căpău | căpăi |
| genitiv-dativ | căpăului | căpăilor |
| vocativ | căpăule | căpăilor |
| articulat | căpăul | căpăii |