căpătuit
/kə.pə.tu'it/Etimologie
Din a (se) căpătui.
Definiții
- care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat.
- (fam.) căsătorit.
Din a (se) căpătui.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică