cănire
/kə'ni.re/Etimologie
Din a căni.
Definiții
- (pop.) acțiunea de a căni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cănire | căniri |
| genitiv-dativ | cănirii | cănirilor |
| vocativ | cănire | cănirilor |
| articulat | cănirea | cănirile |
Din a căni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cănire | căniri |
| genitiv-dativ | cănirii | cănirilor |
| vocativ | cănire | cănirilor |
| articulat | cănirea | cănirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică