căniță
/kə'ni.ʦə/Etimologie
Din cană + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui cană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căniță | cănițe |
| genitiv-dativ | căniței | cănițelor |
| vocativ | căniță | cănițelor |
| articulat | cănița | cănițele |
Din cană + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căniță | cănițe |
| genitiv-dativ | căniței | cănițelor |
| vocativ | căniță | cănițelor |
| articulat | cănița | cănițele |
Din turcă kina „căneală”.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cănea | căneau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică