cămin

Etimologie

Din neogreacă ϰάμινος (káminos), ϰαμίνη (kamíni), poate prin intermediul slavă (veche) kamina. Cuvântul grec a trecut în latină caminus, de unde provensală camin, franceză cheminée (> spaniolă chimenea), italiană cammino. Cuvântul român poate proveni la fel de bine din slavă, ca și din latină sau din greacă.

Definiții

1. sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă.
2. cuptor, vatră.
3. coș pe unde iese fumul; horn.
4. (fig.) casă părintească; (p.ext.) familie.
5. denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural.
6. încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal.

Declinare

Etimologie

Din cămin.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru cămin.