cămătar
/kə.mə'tar/Etimologie
Din camătă + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cămătar | cămătari |
| genitiv-dativ | cămătarului | cămătarilor |
| vocativ | cămătarule | cămătarilor |
| articulat | cămătarul | cămătarii |