cămătărie
/kə.mə.tə'ri.e/Etimologie
Din cămătar + sufixul -ie.
Definiții
- faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cămătărie | cămătării |
| genitiv-dativ | cămătăriei | cămătăriilor |
| vocativ | cămătărie | cămătăriilor |
| articulat | cămătăria | cămătăriile |