cămăruie
/kə.məˈru.je/Etimologie
Din cămară + sufixul -uie.
Definiții
- cămăruță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cămăruie | cămărui |
| genitiv-dativ | cămăruii | cămăruilor |
| vocativ | cămăruie | cămăruilor |
| articulat | cămăruia | cămăruile |
Din cămară + sufixul -uie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cămăruie | cămărui |
| genitiv-dativ | cămăruii | cămăruilor |
| vocativ | cămăruie | cămăruilor |
| articulat | cămăruia | cămăruile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică