călușel
/kə.lu'ʃel/Etimologie
Din cal + sufixul -ușel.
Definiții
- căluț.
- (la pl.) instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori.
- căluș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călușel | călușei |
| genitiv-dativ | călușelului | călușeilor |
| vocativ | călușelule | călușeilor |
| articulat | călușelul | călușeii |