căleapul
/kəˈle̯a.pul/Etimologie
Din căleap.
Definiții
- forma de singular articulat pentru căleap.
Din căleap.
Din turcă keleb.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căleap | călepe |
| genitiv-dativ | căleapului | călepelor |
| vocativ | căleapule | călepelor |
| articulat | căleapul | călepele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică