căleap
/kəˈle̯ap/Etimologie
Din turcă keleb.
Definiții
- (reg.) rășchitor mic; (p.ext.) scul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căleap | călepe |
| genitiv-dativ | căleapului | călepelor |
| vocativ | căleapule | călepelor |
| articulat | căleapul | călepele |
Din turcă keleb.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căleap | călepe |
| genitiv-dativ | căleapului | călepelor |
| vocativ | căleapule | călepelor |
| articulat | căleapul | călepele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică