călăuzire
/kə.lə.u'zi.re/Etimologie
Din a călăuzi.
Definiții
- raracțiunea de a călăuzi; îndrumare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călăuzire | călăuziri |
| genitiv-dativ | călăuzirii | călăuzirilor |
| vocativ | călăuzire | călăuzirilor |
| articulat | călăuzirea | călăuzirile |