călărit
/kə.lə'rit/Etimologie
Din a călări.
Definiții
- călărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călărit | călărite |
| genitiv-dativ | călăritului | călăritelor |
| vocativ | călăritule | călăritelor |
| articulat | călăritul | călăritele |
Din a călări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călărit | călărite |
| genitiv-dativ | călăritului | călăritelor |
| vocativ | călăritule | călăritelor |
| articulat | călăritul | călăritele |
Din călărit.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică