călărime
/kə.lə'ri.me/Etimologie
Din călare + sufixul -ime.
Definiții
- (înv.) oaste călare; cavalerie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călărime | călărimi |
| genitiv-dativ | călărimii | călărimilor |
| vocativ | călărime | călărimilor |
| articulat | călărimea | călărimile |