călăraș
/kə.lə'raʃ/Etimologie
Din călare + sufixul -aș.
Definiții
- (la pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar.
- (înv.) ostaș de cavalerie.
- coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călăraș | călărași |
| genitiv-dativ | călărașului | călărașilor |
| vocativ | călărașule | călărașilor |
| articulat | călărașul | călărașii |