căinare
/kə.iˈna.re/Etimologie
Din a (se) căina.
Definiții
- acțiunea de a (se) căina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căinare | căinări |
| genitiv-dativ | căinării | căinărilor |
| vocativ | căinare | căinărilor |
| articulat | căinarea | căinările |
Din a (se) căina.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căinare | căinări |
| genitiv-dativ | căinării | căinărilor |
| vocativ | căinare | căinărilor |
| articulat | căinarea | căinările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică