căciulire
/kə.ʧju'li.re/Etimologie
Din a (se) căciuli.
Definiții
- faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căciulire | căciuliri |
| genitiv-dativ | căciulirii | căciulirilor |
| vocativ | căciulire | căciulirilor |
| articulat | căciulirea | căciulirile |