cățele
/kəˈʦe.le/Etimologie
Din cățea.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru cățea.
Din cățea.
Din latină catella. Înrudit cu aromână cãtsauã, asturiană cadiella, galiciană cadela, portugheză cadela și provensală cadello.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cățea | cățele |
| genitiv-dativ | cățelei | cățelelor |
| vocativ | cățeao | cățelelor |
| articulat | cățeaua | cățelele |
Sinonime: 1: (zool.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă, 3: (mil.) mitralieră
Confer a acăța.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cață | cațe |
| genitiv-dativ | caței | cațelor |
| vocativ | cață | cațelor |
| articulat | cața | cațele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică