cârcotă
/ˈkɨr.ko.tə/Etimologie
Din verbul a cârcoti. Confer sârbo-croată krkotja („lipsă de mlădiere, inflexibilitate”).
Definiții
- (pop. și fam.) neînțelegere, ceartă, gâlceavă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârcotă | cârcote |
| genitiv-dativ | cârcotei | cârcotelor |
| vocativ | cârcotă | cârcotelor |
| articulat | cârcota | cârcotele |