cârciumări
/kɨr.ʧju.məˈri/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) (pop.) a avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; (p.gener.) a face negoț ilicit, nepermis cu ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | cârciumărea | cârciumăreau |
cârciumăriță
/kɨr.ʧju.məˈri.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din cârciumar + sufixul -iță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cârciumăriță | cârciumărițe |
| genitiv-dativ | cârciumăriței | cârciumărițelor |
| vocativ | cârciumăriță | cârciumărițelor |
| articulat | cârciumărița | cârciumărițele |