căra

Etimologie

În general, este considerat derivare de la un latină *carrāre, de la carrus (Pușcariu 285; Candrea-Dens., 255; REW 1721; DAR); însă formația latină nu pare normală. Ar fi de așteptat forma *carriare, ca în calabr. carriare, napol. carreare, franceză charrier, spaniolă (acarrear). Este posibil să se fi produs o contaminare cu latină chalāre („a coborî”), de unde italiană calare, spaniolă calar (REW 1487). Din română provine bulgară карам (karam, „a conduce”).

Definiții

1. (v.tranz.) a duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari).
2. (v.refl.) (rar) a se duce dintr-un loc în altul.
3. (fam.) a pleca repede (și pe furiș) de undeva.

Exemple

• Doi sanitari cară bolnavul.

Declinare

Sinonime: 1: duce, purta, transporta, (reg.) cărăbăni, (înv.) podvodări, transportarisi, 3: pleca, se cărăbăni; fugi

Etimologie

Din câr + sufixul -îi.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre unele păsări; la pers. 3) a scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale.
2. (v.intranz.) (fig.) (peior.) a vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate.
3. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cicăli, a bate la cap pe cineva.
4. (v.refl. recipr.) a se certa.

Exemple

• Toată ziua se cârâie.

Declinare