cântător
/kɨn.tə'tor/Etimologie
Din a cânta + sufixul -ător.
Definiții
- (despre oameni) care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase.
Din a cânta + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cântător | cântători |
| genitiv-dativ | cântătorului | cântătorilor |
| vocativ | cântătorule | cântătorilor |
| articulat | cântătorul | cântătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică