cântăritul
/kɨn.təˈri.tul/Etimologie
Din cântărit.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cântărit.
Din cântărit.
Din a cântări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cântărit | cântărite |
| genitiv-dativ | cântăritului | cântăritelor |
| vocativ | cântăritule | cântăritelor |
| articulat | cântăritul | cântăritele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică