cânepioară
/kɨ.neˈpjo̯a.rə/Etimologie
Din cânepă + sufixul -ioară.
Definiții
- diminutiv al lui cânepă.
- (bot.) (Eupatorium cannabinum) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cânepioară | cânepioare |
| genitiv-dativ | cânepioarei | cânepioarelor |
| vocativ | cânepioară | cânepioarelor |
| articulat | cânepioara | cânepioarele |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului