câinie
/kɨjˈni.e/Etimologie
Din câine + sufixul -ie.
Definiții
- atitudine sau faptă plină de răutate, de cruzime; câinoșenie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | câinie | — |
| genitiv-dativ | câiniei | — |
| vocativ | câinie | — |
| articulat | câinia | — |
Din câine + sufixul -ie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | câinie | — |
| genitiv-dativ | câiniei | — |
| vocativ | câinie | — |
| articulat | câinia | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică