bătăuș
/bə.təˈuʃ/Etimologie
Din a bate + sufixul -uș.
Definiții
- care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată.
- (și subst.) scandalagiu.
Din a bate + sufixul -uș.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătăuș | bătăuși |
| genitiv-dativ | bătăușului | bătăușilor |
| vocativ | bătăușule | bătăușilor |
| articulat | bătăușul | bătăușii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică