bătrânime
/bə.trɨ'ni.me/Etimologie
Din bătrân + sufixul -ime.
Definiții
- mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătrânime | — |
| genitiv-dativ | bătrânimii | — |
| vocativ | bătrânime | — |
| articulat | bătrânimea | — |
Din bătrân + sufixul -ime.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătrânime | — |
| genitiv-dativ | bătrânimii | — |
| vocativ | bătrânime | — |
| articulat | bătrânimea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică