bărbușoară
/bər.bu'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din barbă + sufixul -ușoară.
Definiții
- rardiminutiv al lui barbă; bărbuță.
- (bot.) (Erysimum repandum) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică.
- (bot.; reg.) (Barbarea vulgaris) crușățea.
Exemple
- Purta o bărbușoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bărbușoară | bărbușoare |
| genitiv-dativ | bărbușoarei | bărbușoarelor |
| vocativ | bărbușoară | bărbușoarelor |
| articulat | bărbușoara | bărbușoarele |
Sinonime: 1: bărbișoară, bărbiță, bărbuță, 2: (bot.) micsandră-sălbatică, 3: (bot.) crușățea