bărbuncul
/bərˈbun.kul/Etimologie
Din bărbunc.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bărbunc.
Din bărbunc.
Din germană Werbung („înrolare”) (Borcea 177); întrodus în Transilvania, prin administrația austriacă (secolul XVIII).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bărbunc | — |
| genitiv-dativ | bărbuncului | — |
| vocativ | bărbuncule | — |
| articulat | bărbuncul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică