bănuire
/bə.nuˈi.re/Etimologie
Din a bănui.
Definiții
- raracțiune de a bănui și rezultatul ei; bănuială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bănuire | bănuiri |
| genitiv-dativ | bănuirii | bănuirilor |
| vocativ | bănuire | bănuirilor |
| articulat | bănuirea | bănuirile |