← înapoi la căutare

bălăcire

/bə.lə'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) bălăci.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbălăcirebălăciri
genitiv-dativbălăciriibălăcirilor
vocativbălăcirebălăcirilor
articulatbălăcireabălăcirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică