băiețel
/bə.je'ʦel/Etimologie
Din băiat + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui băiat; băiețaș.
- (la pl.) plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băiețel | băieței |
| genitiv-dativ | băiețelului | băiețeilor |
| vocativ | băiețelule | băiețeilor |
| articulat | băiețelul | băiețeii |