← înapoi la căutare

băiețandrul

/bə.jeˈʦan.drul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din băiețandru.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru băiețandru.

băiețandru

/bə.jeˈʦan.dru/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din băiat + sufixul -andru.

Definiții

  1. băiat măricel.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbăiețandrubăiețandri
genitiv-dativbăiețandruluibăiețandrilor
vocativbăiețandrulebăiețandrilor
articulatbăiețandrulbăiețandrii

Sinonime: băietan, copilandru, flăcăiandru, (Oltenia și Muntenia) dănac, (prin Maramureș și Transilvania) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică