bădiță
/bə'di.ʦə/Etimologie
Din bade + sufixul -iță.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bădiță | — |
| genitiv-dativ | bădiței | — |
| vocativ | bădiță | — |
| articulat | bădița | — |
Proverbe & zicători
- „Dragu-mi-e bădița spân”Dragoste și iubire
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică